Dorintele devin realitate!

Este o continuare a animeului Yu Yu Hakusho.Sper sa va placa!

Capitolul I =>Inceputul

In capitala Tokyo nimeni nu doarme la ora 00:00. Peste tot sunt oameni care se relexeaza dupa caldura care se incinge ziua.fiind vara.Afisele si pancardele colorate iti iau ochii si te imbie spre diferite locatii cum ar fi Mall-ul,parcul,Muzeul de Istorie Japoneza sau scumpele restaurante din centru.Dar este un afis anume,pe care il poti trece usor cu privirea fiindca nu e nici mare si nici foarte colorat:pe un font rosu scrie cu negru..... "Club pentru tineri". Pana aici nimic interesant,nu?
Dar in acest club,in acesta nopate de 20 iulie ma aflam si eu,alaturi de zecile de tineri care se distrau si se bucurau de vacanta de vara.De la sfarsitul scolii imi petreceam fiecare noapte in club sperand ca se va petrece ceva interesant inafara de bataile obisnuite dintre baietii care nu mai stiau pe ce planeta sunt. Eu una ma pot amesteca usor prin multime:am parul lung,saten si ochii caprui.Ma pregateam sa imi iau inca un cockatil.Parintii nu aveau nimic impotriva atata timp cat ma purtam bine cu ei si luam note bune la scoala. Deodata,m-am trezit strigata de proprietarul clubului:
-Kanna-chan! Ai fost chemata afara!
-Cine ma asteapta? raspund eu. In gand “Sper ca nu ofiterul Tanaka de la politie.”
Mai avusesem de a face cu Tanaka,era un politist de vreo 37 de ani care ma lua la rost pentru micile prostii pe care le faceam in scoala.
-E un tanar inalt cu parul rosu si ochi verzi.Pare de varsta ta.
Bine,deci nu era Tanaka.Am rasuflat usurata,i-am multumit lui Joe,proprietarul si m-am indreptat spre iesire.
Afara nu am vazut pe nimeni,din cauza faptului ca in club era lumina,iar in strada era intuneric bezna.Dupa ce ochii mi s-au obisnuit cu intunericul,l-am vazut pe Minamino Shiuchi care imi zambea. Am clipit de cateva ori nevenindu-mi a crede ca elevul model era in fata clubului care nu avea o reputatie tocmai buna pentru cei care erau preferatii profesorilor. Minamino se transferase de la cel mai bun liceu,Meiou,la liceul in care invatam eu,Hanabe si nimeni nu stia de ce.
-Minamino,ce surpriza neasteptata!zic eu incercand sa par amabila desi imi venea sa il intreb “Ce cauta unul ca tine aici?N-ar trebui sa studiezi pentru cine stie ce examen?”.
-Kanna-chan,trebuie sa afli ceva important.Te rog sa nu ma intrerupi. Poti pune intrebarile mai tarziu.Tu esti o fata speciala si…..nu,nu ma intelege gresit,a adaugat el repede,vazand expresia fetei mele.Nu la felul acela ma refeream,a continuat el zambind. Tu ai puteri mintale foarte rar intalnite.Crede-am stiu ce spun,nu sunt nebun.Te rog,doreste-ti ceva in gand,iti jur ca se va implini.Ai incredere!
Tocmai ma pregateam sa-i spun ca nu am chef de glume,cand pentru prima oara de cand il cunoscusem l-am privit direct in ochi.Acea privire sugera siguranta,increderea si puterea.Ca vrajita i-am ascultat vorbele si mi-am dorit in gand “Vreau sa …ninga!” .Am deschis ochii si am vazut cum fulgi de nea cadeau din bolta neagra a cerului,topindu-se cand atingeau cimentul .”Imi doresc sa inceteze ninsoarea!” am zis in gand si lacrimile inghetate s-au oprit.
-Wow,am zis eu,e uimitor! Sigur eu am facut asta? Nu m-ai hipnotizat sa cred sau ceva?
-Nu,tu ai facut totul!Vezi,ai ceva special.Trebuie sa te increzi in mine.Am dreptate,Hiei?
Am crezut ca innebunise,eu nu vedeam pe nimeni,cand,spre surprinderea mea,de pe un bloc a cazut o silueta scunda si neagra.Cu groaza m-am gandit ca se va prabusi,dar pentru prima oara in viata eram fericita ca ma inselam.Silueta a arerizat perfect in picioare si s-a ridicat,privindu-ma.Avea ceva in ochi,care m-a speriat asa cum nimic nu o mai facuse. “Cu Minamino a mai fost cum a mai fost,dar cu tipul asta am dat de belea!Ma intreb,oare pot sa-l fac sa dispara?” am gandit eu incercand sa fac un posibil plan de evadare.

Cam asta a fost cu primul capitol.Am facut fic cu yyh pt ca acesta e animeul de care cred ca nu ma voi plictisi niciodata.





Capitolul II =>Kanna,o noua colega?

-Hiei,salut-o pe Kanna,colega mea de clasa.
-Hnnnn,a raspuns acesta.
Vazand ca Minamino e calm in prezenta nou-venitului,mi-am zis ca sunt in siguranta un timp.
-Si eu sunt incantata sa te cunosc,piticule! i-am zis pe un ton rautacios.
Ochii lui Hiei au sclipit si intr-o fractiune de secunda a fost in spatele meu; a scos de sub pelerina o sabie pe care a pus-o la gatul meu.
-Te-ai intelege foarte bine cu idiotul de Kuwabara,a zis el pe un ton badjocoritor.Asta daca mai apuci sa-l vezi.La aceste vorbe Hiei a apasat lama sabiei pe gatul meu.
-Hiei,ajunge! Am venit aici ca sa o convingem sa aiba incredere in noi,nu sa ne considere inamici.
Supunandu-se,Hiei a plecat din spatele meu si s-a dus langa roscat. I-am multumit lui Minamino ca ma ajutase si l-am rugat sa imi spuna daca mai am si alte puteri.
-Te rog,spune-mi Kurama. Doar la scoala sunt strigat Minamino.Si da,mai ai alte puteri. Iti voi spune despre asta pe drum spre apartamentul lui Yusuke.Vei cunoaste acolo cativa oameni.
-Si de unde stiu ca acasa la Yusuke asta al tau nu o sa dau peste mai multi Hiei furiosi?
-Linisteste-te,o sa fie totul in regula.Trebuie doar sa ai incredere.
Pe drum am mers doar eu si Kurama,Hiei ducandu-se la apartament folosind acoperisurile drept drum. Colegul meu mi-a zis ca pot sa am orice puteri din lume,doar daca imi doresc lucrul acela.Dar pentru ca dorintele sa dureze,trebuie sa imi sporesc puterea spirituala.Nu eram prea convinsa ce era aia,dar am dat din cap si l-am lasat sa continue.Am mai aflat de la el ca ar trebui sa am pe bratul drept un tatuaj,dar mi-a zis sa nu il incerc cand sunt alti oameni de fata.
La un moment dat am ajuns in fata unui bloc inalt,am urcat pana la etajul 6 si Kurama a intrat pe o anumita usa.L-am urmat si cand m-am dus in sufragerie am vazut mai multe persone stand pe unde aveau loc,fiindca incaperea nu era destul de mare.
-Ea e? Ma bucur sa te cunosc! a spus o fata cu parul lung albastru deschis prins intr-o coada.
-Mai bine ne prezentam cu totii ca sa nu fie confuzii,a rostit roscatul din dreapta mea.
-Bine! Eu sunt Botan,mesagera Lumii Spirituale.Sunt fericita ca in sfarsit ai venit,a spus fata cu parul albastru si mi-a zambit.Eu i-am raspuns cu un zambet si un “multunesc”.
-Buna! Eu sunt Keiko si sper sa ne intelegem bine,a zis o fata cu parul lung brunet,neprins.
-Salutare! Numele meu e Yukina si sunt o Koorime din Satul Glaciar,a zis o fata scunda cam cat Hiei ,cu parul verde si purtand un kimono albastru deschis.
-Buna! Eu sunt Kuwabara Kazuma. La ordinele tale,frumoaso! Mi-a zis un baiat inalt cu parul scurt portocaliu,facand o mutra amuzanta si punandu-se in genunchi in fata mea.Eu am ras de el,era imposibil sa raman serioasa in timp ce el ranjea la mine.El a parut multumit de reactia mea si s-a intors pe canapeaua de unde se ridicase.
-Iar o faci pe cavalerul?Ia de aici!
Tanara de langa el i-a dat o palma peste cap si apoi l-a privit cu superioriate.
-Auci! Sa stii ca asta chiar a durut!
-Asa iti trebuie daca nu stii sa te porti normal i-a raspuns aceasta,dand din cap. Sunt Shizuru,sora lui Kazuma.Asa se poarta el cu fetele,o sa te obisnuiesti.
-Eu sunt Genkai,maestra spirituala. Se pare ca o sa am grija sa iti maresti puterea si te avertizez,nu va fi deloc usor.
-Multumesc,maestra Genkai. In gandul meu”Cred.”.
-Yusuke Urameshi sunt.Bun venit printre noi,colega! A zis el si mi-a facut cu ochiul.
-Nu te grabi sa spui asta,Yusuke. Mai are multe de invatat,a zis un baiat imbracat destul de ciudat in albastru si rosu,dar cel mai ciudat era ca purta o suzeta.Sunt printul Lumii Spirituale,Koenma.
-Iar eu sunt Hiro.Se pare ca in curand vom fi in aceiasi echipa,a zis un baiat cu parul lung albastru inchis pe care nu il observasem pana atunci fiindca astatea rezemat de perete.Mi-a zambit si eu am ramas masca.
-Aaaaaaa…..multumesc pentru aaaa…..primirea pe care mi-ati facut-o.Apreciez asta,ma simt bine langa voi si sper ca o se ne intelegem bine cu totii, m-am chinuit eu sa zic,inca gandindu-ma la zambetul lui Hiro.Revenindu-mi din transa,am adugat:As vrea sa imi aflu toate puterile si sa reusesc sa le controlez cat mai bine.Abia astept sa ne antrenam impreuna!
-Asta da atitudine pozitiva!Asa te vreau,fato! A strigat Kuwabara,apoi zise grabit catre sora lui:Nu ma lovi! Te roooog!

Imi place, e interesant,insa mi se pare ca treci un pic cam repede dde la un lucru la altul (Adica ar trebui si putina descriere), in rest e ok, chiar imi place!

Cred ca va fi din ce in ce mai interesant si captivant!Spor!

Multumesc de cometariu.Voi incerca sa tin comt de sfaturile tale so sper ca iti va placea in continuare ficul.
Capitolul III => -Ce vrei,babuto?
-Pentru tine sunt maestra Genkai!
-Bine,babuta Genkai!



-Daca vrei intr-adevar antrenament,te testez chiar acum! Sa mergem la casa mea si acolo o sa vezi tu ce inseamna puterea.Asta,daca ai curaj,a zis Genkai uitandu-se plictisita spre mine.
Tonul batranei m-a enervat peste masura,asa ca inflacarandu-ma intr-o clipa,i-am raspuns fara sa mai tin cont de politete:
-O,da? Sa mergem la tine si o sa vezi ca nu e bine sa te pui cu mine,babo!
Genkai nu a mai spus nimic si m-a lasat sa ma calmez.
Ceilalti au stabilit ca vom pleca spre casa batranei cat mai repede.Nu prea stiu cum au decurs discutiile dupa aeea,eu eram prea nervoasa sa mai acord atentie altor amanunte.Ma infuriam destul de usor,dar niciodata pe persoanele abia cunoscute…pana atunci.De cand aveam 7 ani locuisem intr-o casa mare,mai tot timpul stand sigura.Desi servitorii angajati de parintii mei imi implimeau toate dorintele niciodata nu le cerusem nimic.Imi placea sa fac totul de una singura si sa fiu lasata in pace.Dar daca cineva isi baga nasul in treburile mele,atunci era Infernul pentru ei.Furia mea existase dintotdeuna si uneori chiar prelua controlul,dar reuseam sa o inving rapid.De multe ori fusesem pedepsita drastic din cauza furiei si cruzimii de care uneori dadeam dovada,dar nu imi pasa.Imi ziceam in mine ca ei habr n-au ce simt eu si asta era tot.Insa batrana intrecuse masura.Putini erau cei care ma subestimasera,iar cei care o facusera isi ratrasesera vorbele.”Lasa,acum o sa vedem noi cine are dreptate”,mi-am zis si am iesit pe usa apartamentului.Am fost nevoiti sa mergem prin cartierele marginase ale orasului ca sa nu atragem atentia asupra ciudatului nostru grup(Koenma cu suzeta lui facea tot spectacolul).Am luat trenul si am ajuns dupa vreo jumatate de ora la un templu.Ca sa ajungem la casa propriu zisa a trebuit sa urcam multe trepte pe intuneric,cu lumina lunii neajutandu-ne prea mult.Judecand dupa bufniturile si micile “urari de bine” la adresa treptelor,se parea ca nu ne prea pricepeam la a vedea pe intuneric,cel putin unii dintre noi.La a 10-a cazatura,Kuwabara m-a rugat sa fac sa apara niste lanterne,dar am refuzat.Doream sa imi pastrez puterea pentru lupta cu Genkai. Cand in sfarsit am ajus in varf,batrana a intrat direct in padure si eu am urmat-o.”Bun mai Kanna.Ce ma fac acu’?! Sa vadem…imi doresc sa apara tatuajul meu!” mi-am zis in gand,amintindu-mi de ce aflasem de la Kurama.
Atunci,infatisarea mea s-a schimbat complet ca prin magie:parul meu a devenit mai scurt si mov,iar rochia subtire de vara s-a transformat intr-o bluza scurta neagra si o pereche de pantaloni de aceeasi culoare.Dar tatuajul de pe bratul drept mi-a atras atentia: trei trandfiri(unul negru,altul rosu si celalalt albastru) ale caror tulpini de un verde deschis se impleteau astfel incat tatuajul semana cu un dragon cu trei capete.
-Daca tot are puteri,nu putea sa aiba ceva original? murmura Hiei gandindu-se la Dragonul lui.
“Buuuun,asa mai merge!” mi-am zis in gand.Genkai nu a mai stat pe ganduri si a inceput sa alerge spre mine.M-am concentrat si trandafirul negru a inceput sa straluceasca si mi-am schimbat forma din nou.Ochii au devenit galbeni si m-am pomenit avand blana.In cateva secunde nu mai eram o fata,ci o pisica neagra.
Fara sa mai stau pe ganduri am inceput sa alerg printre copaci pentru a scapa de batranica.In timp ce imi cautam un refugiu printre copaci, ma gandeam la urmatoarea miscare,desi nu prea aveam idée ce o sa urmeze,doua lucruri imi erau clare:1. nu trebuia sa o las pe babuta sa castige si 2. totul era extraordinar,imi placea la nebunie.
Ca prin farmec,batrana maestra mi-a taiat calea si eu am facut cel mai prostesc lucru cu putinta:
-Tocmai ma bucuram de racoarea noptii,stii?Nu puteai sa apari mai incolo?am inceput sa zbier in timp ce alergam mai repede ca oricand.Vocea de pisica era mai ascutita decat cea obisnuita.
Fara sa stiu ce imi dadea ideile acelea,am sarit deasupra lui Genkai.Apoi am inceput sa mieun,iar strigatele mele se auzeau atat de straniu in noaptea care fusese linistita pana atunci.Am inceput sa imi arat talentele vocele din ce in ce mai tare si m-am bucurat cand am vazut ca batrana si-a pus mainile la urechi.Deci o impresionasem intr-un fel si orice ar fi urmat, nu ma putea face sa renunt fiindca atunci incepusem sa traiesc cu adevarat. De mica citeam carti de aventura si SF sperand ca intr-o zi o sa deschid ochii si o sa ma trezesc intr-o pestera necunoscuta si ca,mergand in interiorul ei o sa gasesc o civilizatie necunoscuta, sau ca o sa ajung intr-o jungla preistorica si o sa ma lupt cu dinozauri infioratori.Dar de data aceea nu visam,era pe bune si voiam sa traiesc clipa la maxim.
Cand am vazut ca Genkai rezista la mieunatul sonic al pisicii,am hotarat sa vad ce mai poate sa faca felina.Am incetat sa tip si m-am repezit spre maestra scotandu-mi ghearele,iar ochii mi-au stralucit si in jurul nostru s-a facut intuneric bezna,doar ca eu vedeam foarte bine,datorita ochilor de pisica.M-am repezit la Genkai si am incercat sa o zgarii pe fata cu ghearele,dar n-am apucat pentru ca acesta probabil m-a simtit si,cu o viteza uluitoare m-a apucat de coada si m-am trezit atarnata cu capul in jos.De parca asta nu ar fi fost de ajuns, ma durea coada de unde ma tinea adversara mea.Nu mai fusesem asa de umilita niciodata.
-Bine,bine,acuma poti sa imi dai drumul,chiar ma doare! In gandul meu”Baba nesuferita!”.
Ea a facut ce i-am cerut si am aterizat pe cele patru labe din dotare fara sa fac vreun efort.
-Ai terminat cu prostiile sau asta a fost tot ce poti? s-a auzit o voce batjocoritoare din intuneric.
Din nou am simtit furia clocotindu-mi in vene,dar am hotarat sa tac,nedandu-i ei satisfactie.M-am concentrat din nou si pentru o clipa am redevenit fata cu parul mov si tatuajul pe brat;dar n-a durat mult si trandafirul rosu a stralucit la fel ca cel negru.Aproape imediat m-am transformat intr-o pasare phoenix imensa.Desigur,dupa ce am incetat sa fiu pisica,inunericul dens a disparut si am vazut din nou copacii din jur si cerul plin de stele.Nu am mai stat pe ganduri si m-am inaltat de la sol,dupa care am dat din aripa stanga din care a tasnit o minge de foc spre Genkai.Nu imi pasa daca intreaga padure ardea,voiam doar sa-i sterg sarcasticei batrane privirea aceea neingaduitoare.Ea s-a ferit de “glontul” fierbinte,acesta lovind din plin un copac si transformandu-l in scrum,ceea ce l-a facut pe Yusuke sa zbiere entuziasmat:
-Wow,chiar se pricepe! Tine-o tot asa,colega!!!!!!!!!
-Aham,sunt si eu pe aici in caz ca nu ai obeservat! i-a zis Keiko infuriindu-se ca pe ea Yusuke n-o incurajase niciodata.
-Sigur ca mi-am dat seama ca esti aici! Am vrut doar sa spun ca se pricepe la distrus chestii si….a incetcat Yusuke sa se scuze,dar Keiko please de langa el si a inceput sa schimbe impresii cu Yukina mai incolo.
-Prea tarziu,amice.Daca-as fi in locul tau,as lasa-o sa se calmeze,a zis Kuwabara serios.
-Pe tine cine te-a intrebat?Taci si lasa-ma!
Pe urma,amandoi au inceput din nou sa urmareasca lupta.Se parea ca Genkai se saturase din moment ce acum isi folosea puterea spirituala.Mie imi venise o idée:m-am apropiat de sol si am ajuns din nou la forma de fata cu parul mov.Am alergat cat ma tineau picioarele si m-am concentrat cat puteam de mult.Cei trei trandafiri au inceput sa straluceasca in acelasi timp.Am privit deasupra mea si am vazut-o pe batrana sarind pe crengile copacilor cu o viteza uimitoare.Cand ea a fost exact deasupre mea,eu am intins mana catre ea si din palma a tasnit un jet de puteri amestecate:intuneric,foc si apa.Cand ultima mea arma se indrepta spre ea,Genakai si-a folosit Reigun-ul pentru a impiedica jetul sa o raneasca.Totusi raza mea s-a desfacut in mai multe bucati si una din ele a ajuns la batrana si i-a cam zdrentuit manecile de la haina,facandu-i mici zgarieturi.Reigun-ul ei si-a atins tinta,adica pe mine.Norocul meu a fost ca Reigun-ul si-a pierdut din puterea initiala pana a ajuns la mine.Ultimul lucru pe care l-am facut inainte sa cad intr-un somn adanc a fost sa zic:”Macar am incercat…. “

Si acest capitol este dragut, bravo!Imi place ca ai pastrat cat de cat caracterul personajelor din YYH.Tine-o tot asa!

Nu am reusit ceea ce voiam.Deci,next chapter.Cred ca in curabd va voi lasa de el.Nu reusesc sa surprind personalitatile lor asa cum sunt,nu ma pot abtine sa nu le modific catusi de putin

Capitolul IV =>Vesti neasteptate

Am deschis ochii.Nu stiam de cat timp zac acolo sau pe ce stateam.Nici nu stiam ce era acest “acolo” in care ma aflam. Stiam doar ca orice faceam,durea.Am reusit cu greu sa intorc capul intr-o parte si am vazut ca ma aflam intr-o camera straina.Acel “ceva” pe care stateam era un pat si am observat ca revenisem la forma mea obisnuita de zi cu zi.Incetul cu incetul mi-am amintit de lupta mea cu Genaki si asa am ajuns la concluzia ca ma aflam in casa ei.
Cu greu si cu multe injuraturi soptite am reusit sa ma ridic din pat,dar nu am avut timp sa ma bucur de acest lucru fiindca aproape imediat am cazut cat eram de lunga pe podea.
-La dracu’! Numai mie mi se putea intampla asa ceva! Fir-ar!
-Ma bucur ca ti-ai revenit,.se auzi o voce din spatele meu.
Curioasa sa vad cine e,m-am rasucit cu mare greutate si am descoperit ca in coltul camerei pe un scaun se afla Hiro zambind larg.Era atat de bun in a se face neremarcat incat daca nu ar fi vorbit,probabil ca eu nu l-as fi observat prea devreme.
-De cat timp zac aici?am intrebat eu prefecandu-ma ca stiam de la inceput ca era acolo.
-De doua zile.Recunosc ca nu am mai vazut pe nimeni care sa se descurce atat de bine cu puterile din prima incercare.Dar totusi,ar fi mai bine sa stai calma o vreme,pana te vindeci.
Dupa aceea s-a ridicat de pe scaun si m-a luat in brate,ducandu-ma inapoi in pat.Avea un corp asa de cald (spre deosebire de al meu care era tot timpul rece ca gheata) si in timp ce eram in bratele lui i-a auzit inima cum bate,batea in acelasi ritm ca a mea,dar nu am zis nici un cuvant despre asta.Dupa ce m-a asezat inapoi pe pat,a iesit din camera,lasandu-ma singura cu intrebarile care imi bantuiau mintea.Nu am mai stat mult pe ganduri si am inceput sa zic in gand cu disperare “Vreau sa fiu vindecata complet,acum!”. Degeaba ma chinuiam sa ma vindec,imi terminasem toata puterea spirituala la lupta,asa ca acum nici macar o dorinta simpla nu mai puteam implini.
In orele care au urmat am primit vizitele fetelor si am aflat ce se mai intamplase cat eu dormisem.Botan a incercat sa ma inveseleasca si chiar a reusit fiindca personalitatea ei fericita era molipsitoare daca nu erai obisnuita cu ea.Apoi Keiko mi l-a prezentat pe Poo un Phoenix albastru foarte frumos si prietenos care m-a impresionat si l-am “rugat” sa imi dea cateva sfaturi in legatura cu zborul.El se pare ca a simtit ca sunt un Phoenix fiindca s-a atasat de mine.Yukina mi-a aratat ca lacrimile ei se transforma in perle si am aflat ca a avut un frate,dar Hiei i-a zis ca el e mort,ceea ce m-a pus pe ganduri fiindca Hiei nu pare genul de persoana care sa faca favoruri oricui,deci Yukina trebuia sa fie o persoana foarte importanta pentru Hiei,daca a incercat sa o ajute.Mi-a mai spus ca ea si Kuwabara vor avea un copil,ceea ce m-a lasat deasemenea fara cuvinte.Din cauza uimirii abia am reusit sa ingan un “wow,felicitari”.A venit Shizuru si cat a stat cu mine a fumat vreo jumatate de pachet de tigari.
-Nu ma pot abtine,cu astea ma calmez eu,a zis ea vazand ca ma uitam ciudat la ea in timp ce fuma.
De la ea am aflat ca baietii erau la antrenament si ca de aceea Hiro s-a dus afara.Mi-am petrecut restul zilei gandindu-ma la cat de slaba sunt,nici macar nu puteam ramane pe picioarele mele.Pe la ora 9 seara au venit baietii in camera,toti deodata insotiti de hohote de ras care veneau mai ales de la Kazuma si Yusuke care erau acoperiti de noroi din cap pana in picioare.
-Bine,ce am ratat? intreb eu,bucurandu-ma ca eram in pat,nemanjita cu noroi.
-Am facut o baie in noroi dupa antrenament,ca sa ne relaxam si ne-am cam lasat dusi de val,tipa Yusuke in gura mare.
-Ce pacat ca am lipsit! am zis eu prefacandu-ma trista.Oricum,ma bucur ca ati venit.Voiam sa intreb….stiti cumva ce a zis baba despre lupta noastra?Sunt curioasa daca mai vrea o portie de flacari bine plasate.
-Din moment ce inca mai esti aici se pare ca a decis ca e ceva de capul tau.Oricum,ar fi mai bine sa nu fortezi nota o vreme.Mai mult nu stim;noi ne ducem in pat,maine ne asteapta o serie de antrenamente si mai grele.Ce norocoasa esti ca stai toata ziua in pat si pierzi vremea! a zis Kuwabara dupa care au plecat cu totii sa se curete si sa manance inainte de a adormi.
Ramasa din nou singura am inceput sa ma gandesc in urma cu trei zile eram o fata obinuita care pierdea serile intr-un club band sampanie si tot felul de alte bauturi mai mult sau mai putin alcoolice.Parintii mei nu aveau nimic impotriva.Si chiar daca nu m-ar fi lasat sa-mi fac de cap,cine i-ar fi ascultat?Cand eram mai mica ascultam de parinti cu sfintenie,dar cand am intrat in clasele mai mari,putin imi mai pasa ce imi ziceau ei.Oricum,intotdeauna eu imi doream sa fiu independenta si sa fiu libera.Am adormit gandindu-ma la mama si la tata.
Dimineata m-am trezit intr-un fel foarte neobisnuit.Nu,nu m-a trezit un sarut sau o soapta la ureche,ci zgomotul facut de usa de la camera mea,urmat de un geamat.Surprinsa,am deschis imediat ochii si l-am vazut ingrozita pe Kurama cum se chinuia sa ajunga pe scaun.Asta nu ar fi fost nimic,dar era plin de rani care sangerau abundent.Nu a mai ajuns pe scaun si s-a prabusit langa pat.
-Botan-chan!Botan-chan!am strigat eu,stiind ca ea avea puteri tamaduitoare.Peste putin timp a venit si a rams impietrita in cadrul usii.Repede,are nevoue de ajutor,te rog vindeca-l! i-am zis disperata.
Ea nu a mai stat pe ganduri si a plecat,revenind peste 2 minute si tinand in mana o trusa medicala.Pe cutie scria “Trusa medicala pentru rani spirituale”.Botan l-a intors pe Kurama cu fata spre tavan.Ea si-a pus mainile peste ranile roscatului si din palmele ei au tasnit mici flugere albe care inchideau si vindecau ranile baiatului.Dupa o vreme loviturile nu mai sangerau si Kurama se simtea mai bine.A reusit sa bea niste apa si acum statea pe podea in capul oaselor,iar Botan il dadea cu o alifie care curata sangele uscat.Dar in loc sa indeparteze sangele,acea alifie ii facea pielea sa se ingalbeneasca;la un moment dat pielea a revenit la culoare normala,dar in schimb parul i-a devenit albstru inchis.Uimita,asistenta Botan s-a uitat pe tub si a citit:”Cicatrizeaza si curate ranile facute de puterea stirituala.A nu se aplica multa pentru persoanele care au o putere spirituala mare,altfel pot aparea efecte secundare cum ar fi schimbarea pigmentului pielii si culoarea parului.Aceste efecte vor trece in maxin 15 minute.”.Fata cu par albastrui s-a uitat la Kurama si am urmurat un”imi pare rau” si a inceput sa dea din cap dezamagita.
-Nu-i nimic,se mai mai intampla.Hmmm,banuiesc ca o schimbare nu e chiar asa de rea,a zis Kurama zambind scurt.Se pare ca Mukuro nu si-a schimbat caracterul,tot geloasa e.
-Cine e Mukuro?Si de ce sa fie geloasa?
- Acum o luna in Lumea de Apoi a fost un Turmeu pentru a se decide Regele Lumii de Apoi.Inainte de turneu erau trei stafii puternice care se luptau petntru tron:Raizen-tatal lui Yusuke; Yomi-un vechi tovaras al meu si Mukuro care se pare ca s-a atasat de Hiei. Hiei a lucrat pentru ea o vreme,dar apoi a fugit si a venit la noi,din ce motiv nu a vrut sa spuna.Probabil ai observat ca Hiei nu mi-a rostit niciodata numele.E din cauza ca Mukuro l-a blestemat astfel incat de fiecare data cand imi zice numele sa simta o durere imensa care nu dispare dacat atunci cand se gandeste la ea.Presupun ca Mukuro e geloasa fiindca Hiei nu se rasteste deloc la mine,de parca asta ar fi o crima.
-Ce scorpie e Mukuro asta! Imi vine s-o omor!Numai eu si Kuwabara avem dreptul sa-l sacaim pe pitic,dar nu in halul asta.Dar cum de te-ai ranit asa? intreb eu nerabdatoare.
-Azi dimineata cand m-am trezit am observat ca o creanga de la copacul in care obisnuieste Hiei sa doarma e rupta.Cand m-am intrebat ce se intamplase am auzit in minte un glas rautacios care nu putea fi decat al lui Mukuro”Il vrei inapoi?Vino sa-l iei!”.Bineinteles ca imediat m-am dus la fortareata ei din Makkai,direct in turn.Ma astepta si am inceput lupta.Am incercat tot ce am stiut si am putut dar nu am reusit sa o ranesc mare lucru,parca ar fi purtat o armura vrajita.La final am ramas fara putere si inainte ca ea sa imi dea lovitura finala,ceva sau cineva m-a teleportat si am ajuns in fata usii tale.
-Dar cine te-a teleportat,ma intreb.
-Cred ca stiu eu cine a facut-o,a zis Botan pe un ton serios care nu o caracteriza.Poate ca Hiei nu a opus rezistenta atunci cand a fost rapit si si-a pastrat puterile.El te cunoaste bine,Kurama,stia ca o sa ii observi lipsa,stia ca o sa vii,si a vrut sa te ajute.Cand a simtit ca esti in pericol (sunt sigura ca uneori simte ce simti si tu) si-a folosit puterile ramase ca sa te scoata de acolo.
-Daca stau sa ma gandesc mai bine,ai dreptate.Da, cred ca asta e raspunsul.Dar nu am timp sa stau,trebuie sa ma duc sa-l scot de acolo,trebuie sa ma revansez.
-O,nu,nici sa nu te gandesti!Singur nu pleci,chiar daca trebuie sa te leg cu funia de pat! am zis eu hotarata.Botan,te rog frumos sa-i chemi pe ceilalti aici.Trebuie sa incepem o misiune de salvare pentru un anumit pitic incapatanat.
Recapatandu-si zambetul,aceasta a pornit sa ii cheme pe ceilalti de la antrenament.Au venit cu totii si am hotarat ca eu,Yusuke,Kuwabara,Hiro si Kurama sa mergem la Mukuro.Nu aveam pre multa putere spirituala dar ceva din interiorul meu imi spunea sa merg,asa ca am acceptat fara sa comentez.Yusuke a fost de acord ca imi dea putin din puterea lui,la fel Botan,Koenma si Kuwabara.Shizuru si Keiko mi-au scos bandajele si le-am simtit ingrijorarea.Se temeau ca cei dragi lor nu se vor intoarce la fel cum au plecat.Desi Shizuru nu recunostea si il batea mai mereu pe Kazuma,tinea enorm la el si spera ca totul va fi bine.Keiko inca avea o atitudine rece fata de Yusuke,dar in spatele atitudinei nepasatoare se ascundeau o gramada de griji si sentimente.Cand am iesit din casa,Keiko i-a strigat lui Yusuke:
-Am asteptat atata timp,nu o sa mai stau mult dupa tine!Daca nu o sa te intorci repede si intreg,ai sa vezi ce te asteapta!
Yusuke s-a oprit si a ridicat o mana zicand:
-O sa ma intorc in regula,promit!


Scuzati injuratura din capitol,dar cand l-am scris inca mai vorbeam urat,asa ca scuze inca o data.

De asemenea, topic inchis, iar Moony un pm daca vrei sa il redeschizi.

Topic inchis