Desi imi place sa citesc si sa comentez ficuri, cand trebuie sa scriu eu unul nu prea le am ce'i drept ><'
Am incercat sa'mi dau silinta...
Sincer nu sunt chiar multumita de ce mi'a iesit...oricum, sper sa va placa!^^
Strazi incalcite, necimentate pe ici-colo, simple dar totusi complicate, sumbre si intunecate.Tocuri ce interactioneaza cu pamantul si pocnesc la impact, mersuri indiferente, ganduri si sentimente uitate, mistere si intrebari fara raspuns, priviri reci sau pline de caldura.Toate raman acolo, pe vecie, pierdute printre pasii grabiti pe strazile dispretului.
Salvata...
Am pasit usor pe tocurile inalte avand un mers cat se poate de elegant.''Inca putin si sunt acasa'', mi-am zis grabindu-mi pasul.Noaptea se lasa mai repede ca de obicei, vara trecu ironic, lasandu-ma sa traversez acum strazile inecate in fasiile ruginii ale copacilor care din cand in cand erau maturate departe, departe, dand ceasului de toamna o gravitatie ingandurata.Se simtea aerul rece insiropat cu aroma vinului.Era o perioada distinsa din aceasta cauza, simteam deja cum era turnat vinul in cupe, simteam deja mireasma dragostei, a unei seri romantice.
Un copil care nici macar jumate din mine nu era, vindea buchete de lalele, de o nuanta cuceritoare.Ii citeam in ochi tristetea.Cu toate acestea imi schita un zambet.Ma uitam la el cu mila, gandindu-ma ca eu am avut tot ce-am dorit iar toti mi-au fost pe plac.Insa n-am stiut sa apreciez., n-am stiut sa ofer la randul meu ceea ce ei mi-au oferit.Asa ca....i-am pierdut...i-am lasat intr-un camp de durere....i-am dezamagit....
Am aplecat capul amintindu-mi de tot cea fost...am luat-o la goana sperand ca voi ajunge mai repede acasa...dar clepsidra timpului isi scurgea nisipul greoi special ca sa nu pot trece peste moment.Batu un vant dur dinspre est ce-mi lua esarfa verde.Vazand, cu lacrimi in ochi am alergat sa o prind...''in sfarsit!'' am zis dupa ceva timp de alergat simtind-o in mana.Insa nu mi-am dat seama unde eram, in mijlocul strazii.Farurile unei masini se apropiau.Speriata am scos un tipat dar fara sa fac nimic, fiind constienta ca nu am timp....acum regretam tot, nu vroiam sa mor, stiam ce ma asteapta, stiam ce va fi, stiam ce va urma, cum am sa sfarsesc, cum am sa..........
''Asta e.....tot?''....
Cineva ma cuprinse, cineva ma salvase.
Agonie....dispret...durere...eram intinsa jos......iar salvatorul meu era un el....dar...nu-l puteam vedea clar....nu...nu-mi puteam tine ochii deschisi......am.....lesinasem….
Ce ciudat, totul s-a petrecut asa de repede.Inca doua secunde si asi fi ajuns sa fiu un cadavru in timp ce sufletul ar fi cercetat o noua lume.
Viata..un cuvant alcatuit din doua silabe si cinci litere, un cuvant ce poate fi rostit usor dar cu un inteles aparte….
Am deschis ochii usor, lasand lumina sa mi-i puna in evidenta.Doi ochi verzi, poate prea verzi dar...invaluiti in tristete..
''-Cred ca....da..a fost doar un vis!''
Mi-am zis dar uitandu-ma mai bine am observat ca aceea nu era camera mea.Stateam intinsa pe un pat.In acel moment nici nu mai puteam gandi, eram confuza, terminata, deja era prea mult.Greseli peste greseli si clipe peste clipe scurse in zadar...m-am saturat sa zambesc degeaba, de dragul de a parea ceea ce nu sunt!Dar...de ce sunt mereu inchisa in mine?...lupta pe care o duc nu e cu nimeni ci doar cu mine insami.Orgoliul...mereu mi-a stat in cale....
''GATA!''
Am tipat in mine, ma sufocam, ma sufocam de atata nehotarare.Cai incalcite, ma simteam ca un mister greu de descifrat.Cheia...care era cheia?....nici nu stiam care e lacatul, stop!
M-am ridicat, stiind ca toata aceasta discutie in contradictoriu nu-si avea sensul insa simteam ca am sa explodez.M-am uitat prin jur atenta la fiecare detaliu.O camera micuta cu aspect vechi.Culoare dominanta?Maro!Asta imi aducea aminte de casa bunicii, inclusiv mirosul de naftalina si mobila lucioasa.Parul imi era incalcit si plin cu frunzele uscate de aseara.
Un ceas vechi si mare ticaia incontinuu, era destul de enervant ce-i drept.Acesta indica ora 5...stai!....am zis 5??!Dar ieri era 8, nu se putea sa fi dormit atata timp!
Am oftat, plictisita in acelasi timp.
''-Superb!Real, iar ai facut-o!''
Mi-am reprosat nervoasa, suparata pe mine.Indreptandu-ma spre biblioteca prafuita am observat o poza ce parea a fi recent facuta.Am luat-o usor, fiind atenta sa nu sparg paharele de care era sprijinita.O fata..o fata zambareata, o roscovana, o fire hotarata cred, cu o privire interesanta.Era imbracata intr-o rochie neagra, cate un trandafir era prins pe alaturi punandu-i parul in evidenta.Inalta, supla, cu un corp bine facut.Tipa imi captase atentia.
Se auzira zgomote, un fosnait, era ciudat!Speriata fiind am pus poza repede la loc si m-am intors spre usa.Am tresarit vazand ca se deschide usor.Imi si gasisem nasul, intra doar o pisica!Am zambit usurata, chiar fericita de prezenta sa.Felina era neagra, cui doi ochi albastri, extrem de expresivi.Ah, cat de mult iubesc eu aceste vietuitoare!Semn al mandriei.Tradatoare insa, urmandu-si scopul pana la capat.Teh, nu degeaba se spune 'scopul scuza mijloacele'.Uneori sunt mai amare decat cea mai seaca gluma dar loviturile lor sunt date cu tandrete.Modul cum isi scot ghiarele,ca si cum si-ar scoate un maestru manusa din catifea, este un moment destul de delicat pentru ele.Ucid din priviri, isi fixeaza prada si ii urmaresc fiecare miscare planuind o moarte cruda.Sadice,chinuie pana cand saraca creatura isi va da duhul torturata iar asta le sadisface mai mult decat orice.
Am lasat pisica, pornind sa explorez si celelalte camere.Aceasta se aseza linistita pe un scaun si incepu sa toarca.Intrand in urmatoarea incapere am observat ca era sufrageria.Doua fotolii si o canapea din piele statau in centru.O perdea portocalie curgea deasupra ferestrei.Pe pereti erau puse doua tablouri sofisticate cu sute de nuante.Parchetul era inchis acoperit in mijlocul camerei de un covot pufos, albicios.Simteam miros de cafea.O masa transparenta si micuta isi avea locul langa canapea.Pe ea fiind o vaza sparta la un colt cu un buchet de trandafiri in ea.Langa, o ceasca cu cafea, o cutie cu bomboane si un bilet, unde zaceau cuvintele:''Imi pare rau ca n-am putut sa stau cu tine si sa te veghez, a intervenit ceva si a trebuit sa plec.Am sa vin diseara.Starea ta era destul de grava si a trebuit sa te aduc aici, in umila mea locuinta.Serveste-te si simte-te ca acasa!''
Terminand de citit aceste randuri, am savurat din cafeaua pregatita ce avea o dulce aroma neexplorata de mine pana acum.
Hm….dulce si…tainic
Am incercat sa'mi dau silinta...
Sincer nu sunt chiar multumita de ce mi'a iesit...oricum, sper sa va placa!^^
Strazi incalcite, necimentate pe ici-colo, simple dar totusi complicate, sumbre si intunecate.Tocuri ce interactioneaza cu pamantul si pocnesc la impact, mersuri indiferente, ganduri si sentimente uitate, mistere si intrebari fara raspuns, priviri reci sau pline de caldura.Toate raman acolo, pe vecie, pierdute printre pasii grabiti pe strazile dispretului.
Strazile dispretului
Salvata...
Am pasit usor pe tocurile inalte avand un mers cat se poate de elegant.''Inca putin si sunt acasa'', mi-am zis grabindu-mi pasul.Noaptea se lasa mai repede ca de obicei, vara trecu ironic, lasandu-ma sa traversez acum strazile inecate in fasiile ruginii ale copacilor care din cand in cand erau maturate departe, departe, dand ceasului de toamna o gravitatie ingandurata.Se simtea aerul rece insiropat cu aroma vinului.Era o perioada distinsa din aceasta cauza, simteam deja cum era turnat vinul in cupe, simteam deja mireasma dragostei, a unei seri romantice.
Un copil care nici macar jumate din mine nu era, vindea buchete de lalele, de o nuanta cuceritoare.Ii citeam in ochi tristetea.Cu toate acestea imi schita un zambet.Ma uitam la el cu mila, gandindu-ma ca eu am avut tot ce-am dorit iar toti mi-au fost pe plac.Insa n-am stiut sa apreciez., n-am stiut sa ofer la randul meu ceea ce ei mi-au oferit.Asa ca....i-am pierdut...i-am lasat intr-un camp de durere....i-am dezamagit....
Am aplecat capul amintindu-mi de tot cea fost...am luat-o la goana sperand ca voi ajunge mai repede acasa...dar clepsidra timpului isi scurgea nisipul greoi special ca sa nu pot trece peste moment.Batu un vant dur dinspre est ce-mi lua esarfa verde.Vazand, cu lacrimi in ochi am alergat sa o prind...''in sfarsit!'' am zis dupa ceva timp de alergat simtind-o in mana.Insa nu mi-am dat seama unde eram, in mijlocul strazii.Farurile unei masini se apropiau.Speriata am scos un tipat dar fara sa fac nimic, fiind constienta ca nu am timp....acum regretam tot, nu vroiam sa mor, stiam ce ma asteapta, stiam ce va fi, stiam ce va urma, cum am sa sfarsesc, cum am sa..........
''Asta e.....tot?''....
Cineva ma cuprinse, cineva ma salvase.
Agonie....dispret...durere...eram intinsa jos......iar salvatorul meu era un el....dar...nu-l puteam vedea clar....nu...nu-mi puteam tine ochii deschisi......am.....lesinasem….
Ce ciudat, totul s-a petrecut asa de repede.Inca doua secunde si asi fi ajuns sa fiu un cadavru in timp ce sufletul ar fi cercetat o noua lume.
Viata..un cuvant alcatuit din doua silabe si cinci litere, un cuvant ce poate fi rostit usor dar cu un inteles aparte….
Am deschis ochii usor, lasand lumina sa mi-i puna in evidenta.Doi ochi verzi, poate prea verzi dar...invaluiti in tristete..
''-Cred ca....da..a fost doar un vis!''
Mi-am zis dar uitandu-ma mai bine am observat ca aceea nu era camera mea.Stateam intinsa pe un pat.In acel moment nici nu mai puteam gandi, eram confuza, terminata, deja era prea mult.Greseli peste greseli si clipe peste clipe scurse in zadar...m-am saturat sa zambesc degeaba, de dragul de a parea ceea ce nu sunt!Dar...de ce sunt mereu inchisa in mine?...lupta pe care o duc nu e cu nimeni ci doar cu mine insami.Orgoliul...mereu mi-a stat in cale....
''GATA!''
Am tipat in mine, ma sufocam, ma sufocam de atata nehotarare.Cai incalcite, ma simteam ca un mister greu de descifrat.Cheia...care era cheia?....nici nu stiam care e lacatul, stop!
M-am ridicat, stiind ca toata aceasta discutie in contradictoriu nu-si avea sensul insa simteam ca am sa explodez.M-am uitat prin jur atenta la fiecare detaliu.O camera micuta cu aspect vechi.Culoare dominanta?Maro!Asta imi aducea aminte de casa bunicii, inclusiv mirosul de naftalina si mobila lucioasa.Parul imi era incalcit si plin cu frunzele uscate de aseara.
Un ceas vechi si mare ticaia incontinuu, era destul de enervant ce-i drept.Acesta indica ora 5...stai!....am zis 5??!Dar ieri era 8, nu se putea sa fi dormit atata timp!
Am oftat, plictisita in acelasi timp.
''-Superb!Real, iar ai facut-o!''
Mi-am reprosat nervoasa, suparata pe mine.Indreptandu-ma spre biblioteca prafuita am observat o poza ce parea a fi recent facuta.Am luat-o usor, fiind atenta sa nu sparg paharele de care era sprijinita.O fata..o fata zambareata, o roscovana, o fire hotarata cred, cu o privire interesanta.Era imbracata intr-o rochie neagra, cate un trandafir era prins pe alaturi punandu-i parul in evidenta.Inalta, supla, cu un corp bine facut.Tipa imi captase atentia.
Se auzira zgomote, un fosnait, era ciudat!Speriata fiind am pus poza repede la loc si m-am intors spre usa.Am tresarit vazand ca se deschide usor.Imi si gasisem nasul, intra doar o pisica!Am zambit usurata, chiar fericita de prezenta sa.Felina era neagra, cui doi ochi albastri, extrem de expresivi.Ah, cat de mult iubesc eu aceste vietuitoare!Semn al mandriei.Tradatoare insa, urmandu-si scopul pana la capat.Teh, nu degeaba se spune 'scopul scuza mijloacele'.Uneori sunt mai amare decat cea mai seaca gluma dar loviturile lor sunt date cu tandrete.Modul cum isi scot ghiarele,ca si cum si-ar scoate un maestru manusa din catifea, este un moment destul de delicat pentru ele.Ucid din priviri, isi fixeaza prada si ii urmaresc fiecare miscare planuind o moarte cruda.Sadice,chinuie pana cand saraca creatura isi va da duhul torturata iar asta le sadisface mai mult decat orice.
Am lasat pisica, pornind sa explorez si celelalte camere.Aceasta se aseza linistita pe un scaun si incepu sa toarca.Intrand in urmatoarea incapere am observat ca era sufrageria.Doua fotolii si o canapea din piele statau in centru.O perdea portocalie curgea deasupra ferestrei.Pe pereti erau puse doua tablouri sofisticate cu sute de nuante.Parchetul era inchis acoperit in mijlocul camerei de un covot pufos, albicios.Simteam miros de cafea.O masa transparenta si micuta isi avea locul langa canapea.Pe ea fiind o vaza sparta la un colt cu un buchet de trandafiri in ea.Langa, o ceasca cu cafea, o cutie cu bomboane si un bilet, unde zaceau cuvintele:''Imi pare rau ca n-am putut sa stau cu tine si sa te veghez, a intervenit ceva si a trebuit sa plec.Am sa vin diseara.Starea ta era destul de grava si a trebuit sa te aduc aici, in umila mea locuinta.Serveste-te si simte-te ca acasa!''
Terminand de citit aceste randuri, am savurat din cafeaua pregatita ce avea o dulce aroma neexplorata de mine pana acum.
Hm….dulce si…tainic
