Neko World-Lumea Pisicilor
1.Inceputul
"" Intr-o lume in care totul pare normal, ti se dovedeste contrariul. Oamenii cred ca pamantul este singura planeta pe care exista viata si totul este mai mereu normal. Ei nu stiu adevarul.
Acum multi ani oamenii normali si oamenii pisica traiau in armonie si pace. Oamenii pisica erau niste fiinte cu urechi si coada de pisica. Aveau abilitati speciale si erau condusi de o zeita frumoasa pisica ce se casatorise cu un rege om pentru ca cele doua popoare sa convietuiasca impreuna.
Dar, in anul 589 un vrajitor intunecat s-a ridicat dintre neamurile pisicilor si a intors cele doua popoare unul impotriva celuilalt prin minciuni, actiuni josnice si trucuri murdare.
Multe razboaie au avut loc si multi au murit. Sleaita de orice putere dar doarnica de a oprii aceste razboaie, zeita a separat lumea oamenilor pisica de cea a oamenilor normali facand o planeta paralela numita ,,Garkondo” botezata de un profet ce a prezis toate acestea,insa omorat sub acuzatia ca e nebun si vrea sa provoace rau.
Oamenii pisica aveau acum abilitatea de a se transfoarma in oameni dar numai pe timpul zilei. Dupa ora doisprezece noaptea urechile si coada isi faceau aparitia. Puteau stapanii aceste ,,lucruri” numai daca stiau sa folosesti cu grija si intelepciune puterile de pisica. ""
Intr-un oras unde agitatia isi spunea cuvantul, oamenii alergau de colo, colo pentru a pregatii un imens concert ce urma sa aiba loc. Acest oras era renumitul Tokio. El isi avea reputatia datorita luminilor si reclamelor orbitoare ce stateau aprinse mereu. Este unul dintre cele mai active orase cu oameni ocupati m-ai mereu cu activitatile lor de zi cu zi.
Pe data de 25 decembrie, chiar de sarbatorile Craciunului era organizat un mare concerte. Multi cantareti japonezi, britanici si americani erau invitati de catre sponsori si presedinte pentru a participa la concert. Toti cei de pe lista au acceptat iar biletele s-au vandut foarte repede.
Adolescentii erau foarte entuziasmati vorbind si cautand haine potrivite. Chiar daca era doar 15 decembrie nu stiai niciodata cat de repede poate trece timpul.
Intr-o vila inalta, cu trei etaje, vopsita intr-o nuanta armonioasa de gri cu negru si numeroase ferestre ce o luminau, era agitatie mare.Imensa locuinta ii apartinea presedintelui tarii ce era un om tanar, de treizeci si cinci de ani, inalt, bine facut, blond cu ochi albastri, caracter puternic si o reputatie greu de obtinut. Era iubit si apreciat de catre locuitori si recunoscut pentru nenumaratele lui fapte de bunatate fata de batrani si copii abandonati sau loviti de soarta. Numele lui era Takuro Ibashi.
Acum unsprezece ani, sotia lui pe nume Anna a murit intr-un accident tragic lasandu-i in urma pe el si pe fetita lor ce nu avea decat cinci anisori pe atunci. Pentru a m-ai uita de durere s-a scufundat in treburi lasand-o pe micuta lui fetita sa simta sentimentul de singuratate.
Acum fata are saisprezece ani si tocmai ea este motivul agitatiei din vila.
Servitorii alergau prin imensa casa in sus si in jos, in stanga si in dreapta incercand sa o gaseasca pe adolescenta. Se parea ca a disparut fara urma.
-Dracusorul ala impielitat……. Unde s-ar fi putut duce din nou? intreba o femeie tanara, de treizeci si patru de ani,cu parul vopsit intr-o noanta deschisa de galben,ochi caprui si imbracata intr-un costum visiniu format dintr-o fusta pana la genunchi si un sacou cu maneca lunga. In picioare avea niste pantofi negri si un dres culoarea pielii. Femeia era frumoasa si supla. Ea se ocupa cu educatia fetei, meditand-o dupa orele de la scoala si la sfarsitul saptamanii.
O servitoare de varsta ,,dracusorului” zambea incet, amuzindu-se de toata agitatia care se intensifica din ce in ce mai mult. Fara sa fie observata, a iesit pe usa si s-a indreptat spre dormitorul ei care era micut, cu nu prea multe lucruri prin el decat un pat dublu,un birou pe care era o poza a unei femei si a unui barbat, deasupra lui o oglinda, o planta ce m-ai inviora atmosfera, un tablou al unei fete frumoase si gingase ce tinea in mana o jucarioara de plus si un dulap nici prea mare,nici prea mic. Peretii erau vopsiti in crem iar pe jos se afla un covor maroniu. Ea a deschis usile invechite ale dulapului ce au inceput sa scartaie. Se imbraca intr-un tricou alb, niste pantaloni negri de stofa si pe deasupra isi lua un palton crem. Se indrepta spre oglinda si isi prinse parul roscat intr-o coada. Se uita intr-o parte si observa o pereche de ochelari argintii pe care si puse la ochi ocoperindu-le putin culoarea de smarald.
Ea iesii din incapere, dar nu inainte sa isi i-a adidasii albi in picioare. Parasii subtil vila si incepu sa fuga spre un parc frumos amenajat insa pustiu datorita frigului.Ea privea peisajul si, intr-un leagan, zarii motivul venirii ei acolo. Se apropie usor si impinse leaganul.
-Hina!striga ametita persoana din el.Opreste-ma! striga si m-ai tare.
Roscata facu in togmai ce-i spusese si incepu sa chicoteasca.
-Scuze Hio-chan! Nu m-am putut abtine. raspunse intr-un final servitoarea pe nume Hina Sayuki.Fata din leagan era fica presedintelui tarii si ,,dracusorul impielitat” care dispare mai mereu. Numele ei era Hioko Ibashi.
-Presupun ca toti ma cauta, nu? intreba putin plictisita Hioko,
-Da... Insa.... Asta este a cincia oara pe saptamana asta... Toti sunt ingrijorati... Ar trebui sa te m-ai supui din cand in cand... Spre binele tau... raspunse putin nesigura Hina. Stia ca Hioko nu era o fata rea si tinea mult la ea nevrand sa intre in belele. De cand erau mici i-a luat apararea si toata vina asupra ei. Suferea alaturi de prietena ei si se supara cand cineva se lua de ea.
-Credeam ca tu ma poti intelege...sopti Hioko. Ei nu ma cauta pentru ca tin la mine sau ma considera importanta sau sunt ingrijorati... Ei ma cauta pentru ca sunt fata presedintelui si nu vor sa-si piarda slujba. vorbea dezamagita si plina de regret. Multumesc pentru ca ai venit... Sper sa nu te superi, dar voi pleca.si cu acete ultime cuvinte s-a ridicat si a inceput sa fuga. Desii auzea strigatele prietenei ei nu vroia sa se opreasca. Ea avea parul mov deschis, ochi de aceeasi culoare, purta un maieu mov cu dungi albe, peste care o geaca roz descheiata la fermoar, avea niste pantaloni trei sferturi maronii foarte deschisi, in picioare o pereche de tenisi gri si la gat un lantisor in foarma de inimioara. De cand a fost mica a avut tot ce-si putea dorii o fata: haine, jucarii, servitori ce-i faceau toate poftele si multe altele. Insa, mereu a fost tratata cu dispret. Cand se juca mai auzea servitori ce vorbeau: ,, Nu o mai suport pe mucoasa aia. De nu mi-ar trebui bani as pleca. Trebuie sa am grija nonstop de ea si sa ma joc porcariile alea de jocuri pe care i le-a luat ,,taticu’ “ ei.”. Aceste lucruri o raneau si s-a decis sa se inchida in ea si sa refuze mereu ajutorul cuiva. Nici la scoala nu a fost prea bine. Copiii o indepartau si urau pentru ca erau de parere ca mereu este favorizata si o invidiau.
In timp ce se gandea la toate acestea nu a fost atenta si s-a impiedicat cazand pe jos. A scos un scrancet dupa care si-a ridicat putin corpul sprijinindu-l in maini.Era obisnuita sa cada si la propriu si la figurat.
Dintr-o data s-a auzit un mic fosnet de frunze din stanga ei. Si-a intors privirea si a zarit un pui de pisica negru. Ochii ii erau de un galben ametitor iar pernitele de la labute erau roz. Pisicuta s-a apropiat incet de Hioko si a inceput sa toarca rasfatandu-se pe langa corpul firav al fetei. Fata a luat-o in brate si a inceput sa o mangaie pe cap.Nu stia de ce,dar mereu i-au placut pisicile.Le considera fiinte superioare si dragute.
-Esti atat de draguta... Hmmm... Ce-ar fi sa-ti pun numele ,,Serafina”? Esti de acord, Serafina? intreba Hioko in timp ce zambi usor.
Calmul pisicutei trecu repede.Ea ciuli urechile si sarii din bratele fetei incepand sa alerge. Movalia nu prea intelegea reactia ciudata a Serafinei, dar s-a decis sa fuga dupa ea. Incerca sa o opreasca strigandu-i numele, insa fara rost. Serafina s-a oprit in fata unui copac mare si a inceput sa se catere in el.
Hioko a reusit sa o ajunga intr-un final insa sufla greu fiind foarte obosita. Din fericire zarii pisica ce mergea linistita pe crengile groase ale unui stejar batran.
-Sera.....fata se oprii cand vazu ca pisica s-a dus in bratele unui tanar ce parea sa fie de varsta ei, imbracat in niste blugi negri,un tricou mulat ce avea aceeasi culoare, parul negru, ochi negri si... urechi si coada de pisica de aceeasi culoare. El statea pe o creanga si mangaia picica pe cap dupa care cobora spre spate. Fata se ascunse in spatele unui copac si incepu sa inghita inspaimantata. ,,Ce o fi cu baiatul ala? Oare de ce are coada si urechi de pisica? P-poate daca incerc sa ma strecor neobservata scap....” isi spuse ea in gand. Dar nu a facut nici macar un pas ca o voce masculina din spatele ei a intrebat plictisita:
-Hei! Unde crezi ca pleci? Cine esti fetito?
-P-pai... E-eu am crezut ca pisicuta era abandonata si am vrut sa o iau acasa dar...se pare ca are un proprietar... Dar....cine esti tu? Ce e cu urechile si coada? E vreun carnaval in oras si nu stiu? spuse fata sarcastica prinzand curaj.
Baiatul incepu sa rada si sarii din copac direct in fata ei.
-Vrei sa sti cine sunt? Bine atunci! Iti voi spune tot... si zambi malefic lipind-o de copacul dupa care s-a ascuns.
Va urma...... =>Next
___________________________________________
Primul meu fic aici:D.Sper sa fie citit si astept critici si toate cele
1.Inceputul
"" Intr-o lume in care totul pare normal, ti se dovedeste contrariul. Oamenii cred ca pamantul este singura planeta pe care exista viata si totul este mai mereu normal. Ei nu stiu adevarul.
Acum multi ani oamenii normali si oamenii pisica traiau in armonie si pace. Oamenii pisica erau niste fiinte cu urechi si coada de pisica. Aveau abilitati speciale si erau condusi de o zeita frumoasa pisica ce se casatorise cu un rege om pentru ca cele doua popoare sa convietuiasca impreuna.
Dar, in anul 589 un vrajitor intunecat s-a ridicat dintre neamurile pisicilor si a intors cele doua popoare unul impotriva celuilalt prin minciuni, actiuni josnice si trucuri murdare.
Multe razboaie au avut loc si multi au murit. Sleaita de orice putere dar doarnica de a oprii aceste razboaie, zeita a separat lumea oamenilor pisica de cea a oamenilor normali facand o planeta paralela numita ,,Garkondo” botezata de un profet ce a prezis toate acestea,insa omorat sub acuzatia ca e nebun si vrea sa provoace rau.
Oamenii pisica aveau acum abilitatea de a se transfoarma in oameni dar numai pe timpul zilei. Dupa ora doisprezece noaptea urechile si coada isi faceau aparitia. Puteau stapanii aceste ,,lucruri” numai daca stiau sa folosesti cu grija si intelepciune puterile de pisica. ""
Intr-un oras unde agitatia isi spunea cuvantul, oamenii alergau de colo, colo pentru a pregatii un imens concert ce urma sa aiba loc. Acest oras era renumitul Tokio. El isi avea reputatia datorita luminilor si reclamelor orbitoare ce stateau aprinse mereu. Este unul dintre cele mai active orase cu oameni ocupati m-ai mereu cu activitatile lor de zi cu zi.
Pe data de 25 decembrie, chiar de sarbatorile Craciunului era organizat un mare concerte. Multi cantareti japonezi, britanici si americani erau invitati de catre sponsori si presedinte pentru a participa la concert. Toti cei de pe lista au acceptat iar biletele s-au vandut foarte repede.
Adolescentii erau foarte entuziasmati vorbind si cautand haine potrivite. Chiar daca era doar 15 decembrie nu stiai niciodata cat de repede poate trece timpul.
Intr-o vila inalta, cu trei etaje, vopsita intr-o nuanta armonioasa de gri cu negru si numeroase ferestre ce o luminau, era agitatie mare.Imensa locuinta ii apartinea presedintelui tarii ce era un om tanar, de treizeci si cinci de ani, inalt, bine facut, blond cu ochi albastri, caracter puternic si o reputatie greu de obtinut. Era iubit si apreciat de catre locuitori si recunoscut pentru nenumaratele lui fapte de bunatate fata de batrani si copii abandonati sau loviti de soarta. Numele lui era Takuro Ibashi.
Acum unsprezece ani, sotia lui pe nume Anna a murit intr-un accident tragic lasandu-i in urma pe el si pe fetita lor ce nu avea decat cinci anisori pe atunci. Pentru a m-ai uita de durere s-a scufundat in treburi lasand-o pe micuta lui fetita sa simta sentimentul de singuratate.
Acum fata are saisprezece ani si tocmai ea este motivul agitatiei din vila.
Servitorii alergau prin imensa casa in sus si in jos, in stanga si in dreapta incercand sa o gaseasca pe adolescenta. Se parea ca a disparut fara urma.
-Dracusorul ala impielitat……. Unde s-ar fi putut duce din nou? intreba o femeie tanara, de treizeci si patru de ani,cu parul vopsit intr-o noanta deschisa de galben,ochi caprui si imbracata intr-un costum visiniu format dintr-o fusta pana la genunchi si un sacou cu maneca lunga. In picioare avea niste pantofi negri si un dres culoarea pielii. Femeia era frumoasa si supla. Ea se ocupa cu educatia fetei, meditand-o dupa orele de la scoala si la sfarsitul saptamanii.
O servitoare de varsta ,,dracusorului” zambea incet, amuzindu-se de toata agitatia care se intensifica din ce in ce mai mult. Fara sa fie observata, a iesit pe usa si s-a indreptat spre dormitorul ei care era micut, cu nu prea multe lucruri prin el decat un pat dublu,un birou pe care era o poza a unei femei si a unui barbat, deasupra lui o oglinda, o planta ce m-ai inviora atmosfera, un tablou al unei fete frumoase si gingase ce tinea in mana o jucarioara de plus si un dulap nici prea mare,nici prea mic. Peretii erau vopsiti in crem iar pe jos se afla un covor maroniu. Ea a deschis usile invechite ale dulapului ce au inceput sa scartaie. Se imbraca intr-un tricou alb, niste pantaloni negri de stofa si pe deasupra isi lua un palton crem. Se indrepta spre oglinda si isi prinse parul roscat intr-o coada. Se uita intr-o parte si observa o pereche de ochelari argintii pe care si puse la ochi ocoperindu-le putin culoarea de smarald.
Ea iesii din incapere, dar nu inainte sa isi i-a adidasii albi in picioare. Parasii subtil vila si incepu sa fuga spre un parc frumos amenajat insa pustiu datorita frigului.Ea privea peisajul si, intr-un leagan, zarii motivul venirii ei acolo. Se apropie usor si impinse leaganul.
-Hina!striga ametita persoana din el.Opreste-ma! striga si m-ai tare.
Roscata facu in togmai ce-i spusese si incepu sa chicoteasca.
-Scuze Hio-chan! Nu m-am putut abtine. raspunse intr-un final servitoarea pe nume Hina Sayuki.Fata din leagan era fica presedintelui tarii si ,,dracusorul impielitat” care dispare mai mereu. Numele ei era Hioko Ibashi.
-Presupun ca toti ma cauta, nu? intreba putin plictisita Hioko,
-Da... Insa.... Asta este a cincia oara pe saptamana asta... Toti sunt ingrijorati... Ar trebui sa te m-ai supui din cand in cand... Spre binele tau... raspunse putin nesigura Hina. Stia ca Hioko nu era o fata rea si tinea mult la ea nevrand sa intre in belele. De cand erau mici i-a luat apararea si toata vina asupra ei. Suferea alaturi de prietena ei si se supara cand cineva se lua de ea.
-Credeam ca tu ma poti intelege...sopti Hioko. Ei nu ma cauta pentru ca tin la mine sau ma considera importanta sau sunt ingrijorati... Ei ma cauta pentru ca sunt fata presedintelui si nu vor sa-si piarda slujba. vorbea dezamagita si plina de regret. Multumesc pentru ca ai venit... Sper sa nu te superi, dar voi pleca.si cu acete ultime cuvinte s-a ridicat si a inceput sa fuga. Desii auzea strigatele prietenei ei nu vroia sa se opreasca. Ea avea parul mov deschis, ochi de aceeasi culoare, purta un maieu mov cu dungi albe, peste care o geaca roz descheiata la fermoar, avea niste pantaloni trei sferturi maronii foarte deschisi, in picioare o pereche de tenisi gri si la gat un lantisor in foarma de inimioara. De cand a fost mica a avut tot ce-si putea dorii o fata: haine, jucarii, servitori ce-i faceau toate poftele si multe altele. Insa, mereu a fost tratata cu dispret. Cand se juca mai auzea servitori ce vorbeau: ,, Nu o mai suport pe mucoasa aia. De nu mi-ar trebui bani as pleca. Trebuie sa am grija nonstop de ea si sa ma joc porcariile alea de jocuri pe care i le-a luat ,,taticu’ “ ei.”. Aceste lucruri o raneau si s-a decis sa se inchida in ea si sa refuze mereu ajutorul cuiva. Nici la scoala nu a fost prea bine. Copiii o indepartau si urau pentru ca erau de parere ca mereu este favorizata si o invidiau.
In timp ce se gandea la toate acestea nu a fost atenta si s-a impiedicat cazand pe jos. A scos un scrancet dupa care si-a ridicat putin corpul sprijinindu-l in maini.Era obisnuita sa cada si la propriu si la figurat.
Dintr-o data s-a auzit un mic fosnet de frunze din stanga ei. Si-a intors privirea si a zarit un pui de pisica negru. Ochii ii erau de un galben ametitor iar pernitele de la labute erau roz. Pisicuta s-a apropiat incet de Hioko si a inceput sa toarca rasfatandu-se pe langa corpul firav al fetei. Fata a luat-o in brate si a inceput sa o mangaie pe cap.Nu stia de ce,dar mereu i-au placut pisicile.Le considera fiinte superioare si dragute.
-Esti atat de draguta... Hmmm... Ce-ar fi sa-ti pun numele ,,Serafina”? Esti de acord, Serafina? intreba Hioko in timp ce zambi usor.
Calmul pisicutei trecu repede.Ea ciuli urechile si sarii din bratele fetei incepand sa alerge. Movalia nu prea intelegea reactia ciudata a Serafinei, dar s-a decis sa fuga dupa ea. Incerca sa o opreasca strigandu-i numele, insa fara rost. Serafina s-a oprit in fata unui copac mare si a inceput sa se catere in el.
Hioko a reusit sa o ajunga intr-un final insa sufla greu fiind foarte obosita. Din fericire zarii pisica ce mergea linistita pe crengile groase ale unui stejar batran.
-Sera.....fata se oprii cand vazu ca pisica s-a dus in bratele unui tanar ce parea sa fie de varsta ei, imbracat in niste blugi negri,un tricou mulat ce avea aceeasi culoare, parul negru, ochi negri si... urechi si coada de pisica de aceeasi culoare. El statea pe o creanga si mangaia picica pe cap dupa care cobora spre spate. Fata se ascunse in spatele unui copac si incepu sa inghita inspaimantata. ,,Ce o fi cu baiatul ala? Oare de ce are coada si urechi de pisica? P-poate daca incerc sa ma strecor neobservata scap....” isi spuse ea in gand. Dar nu a facut nici macar un pas ca o voce masculina din spatele ei a intrebat plictisita:
-Hei! Unde crezi ca pleci? Cine esti fetito?
-P-pai... E-eu am crezut ca pisicuta era abandonata si am vrut sa o iau acasa dar...se pare ca are un proprietar... Dar....cine esti tu? Ce e cu urechile si coada? E vreun carnaval in oras si nu stiu? spuse fata sarcastica prinzand curaj.
Baiatul incepu sa rada si sarii din copac direct in fata ei.
-Vrei sa sti cine sunt? Bine atunci! Iti voi spune tot... si zambi malefic lipind-o de copacul dupa care s-a ascuns.
Va urma...... =>Next
___________________________________________
Primul meu fic aici:D.Sper sa fie citit si astept critici si toate cele
