Ok,e primul meu one shot si imi e cam frica i mean....luati'ma usor
Privesc in gol pustiul din fata ochilor mei.Totul e invelit in intuneric.Remarc ca nu mai am scapare.Stau intinsa pe jos,betonul rece incomodanu'ma.
Nici sa clipesc nu mai pot.Sunt foarte slabita,daca as vrea sa tip,nu as putea,glasul mi'a pierit odata cu sperantele mele.Mainile imi sunt incatusate cu lanturi groase ce imi taie mainile.
Din cand in cand mai curge o lacrima,un mic izvoras ce mai traieste in mine.
O raza de lumina provenita de la luna imi lumineaza chipul negru,intunecat si plin de durere tot odata cu ea si dispret,ura,lacomie.
Nu pot spune ce chinuri am indurat,sobolanii plimbandu'se prin jurul corpului meu,paianjeni ce nu imi dadea pace.Nu puteam face nimic.Mainile'mi erau legate la fel si picioarele.Imi rugam moartea.Incercam sa tip,dar nu puteam.Incercam sa ma zbat,dar in zadar.Sunt ca un fulg in viscol,purtata de soarta,fara a avea dreptul sa imi decid calea.
Este trecut de miezul noptii si aud fiarele cum asteapta sa imi guste carnea.
Inca sunt prizionera,gandul ca nu voi scapa imi mai aduce o lacrima pe obraz,spalandu'l de mizeria adunata de atatea luni.
Dintr'o data am privit in sus.L'am vazut,un inger cu aripi mari,imi faceau vant iar mainile imi aratau semne.Atunci am realizat,era timpul...
Am inchis ochii zambind,mai multe lacrimi imi curgeau pe fata.Foare hotarata am strigat "Da!".Atunci a fost ultima data cand am stat inchisa.Acum ma simteam libera,desi eram imateriala,ma simteam precum o fiinta vie.M'a strans in bratele lui desfacandu'si aripile.M'a dus departe...in abis,o lume vesinca.
O ultima strigare
Privesc in gol pustiul din fata ochilor mei.Totul e invelit in intuneric.Remarc ca nu mai am scapare.Stau intinsa pe jos,betonul rece incomodanu'ma.
Nici sa clipesc nu mai pot.Sunt foarte slabita,daca as vrea sa tip,nu as putea,glasul mi'a pierit odata cu sperantele mele.Mainile imi sunt incatusate cu lanturi groase ce imi taie mainile.
Din cand in cand mai curge o lacrima,un mic izvoras ce mai traieste in mine.
O raza de lumina provenita de la luna imi lumineaza chipul negru,intunecat si plin de durere tot odata cu ea si dispret,ura,lacomie.
Nu pot spune ce chinuri am indurat,sobolanii plimbandu'se prin jurul corpului meu,paianjeni ce nu imi dadea pace.Nu puteam face nimic.Mainile'mi erau legate la fel si picioarele.Imi rugam moartea.Incercam sa tip,dar nu puteam.Incercam sa ma zbat,dar in zadar.Sunt ca un fulg in viscol,purtata de soarta,fara a avea dreptul sa imi decid calea.
Este trecut de miezul noptii si aud fiarele cum asteapta sa imi guste carnea.
Inca sunt prizionera,gandul ca nu voi scapa imi mai aduce o lacrima pe obraz,spalandu'l de mizeria adunata de atatea luni.
Dintr'o data am privit in sus.L'am vazut,un inger cu aripi mari,imi faceau vant iar mainile imi aratau semne.Atunci am realizat,era timpul...
Am inchis ochii zambind,mai multe lacrimi imi curgeau pe fata.Foare hotarata am strigat "Da!".Atunci a fost ultima data cand am stat inchisa.Acum ma simteam libera,desi eram imateriala,ma simteam precum o fiinta vie.M'a strans in bratele lui desfacandu'si aripile.M'a dus departe...in abis,o lume vesinca.