Ah, first, vreau sa spun ca nu stiu ce sa zic xD
Anyway, ideea e ca pe miraculosul topic am sa postez nsite one shots...incep cu cel mai recent..
De obicei scriu foarte putin, capitolele/one chestiile mereu le veti vedea cam scurticele, macar n' osa va plictisiti prea mult.
Fara alte introduceri de 2 lei si 70 de bani, look--->
Sprinten trecuram prin etapele vietii, nu ti se pare?
Tigara fumega pe buza scrumierei crapate, umplea atmosfera cu-n iz otravitor. Afara, pomi precum papusi decapitate stateau in pozitii incomode: cu crengile, cu mainile in sus crapate si cu-n miros de lemn. Moastele bisericii la care ne calugarisem asteapta un omagiu, o lunga rugaciune, nu ti se pare? Uite, si-acum, aceleasi haine preotesti cu un miros de naftalina. Prostii aud zilnic din gurile spurcate ale misionarilor, mi-e mila de satenii credinicosi, mai nou depeizati. Apropo, ar trebui sa iti marturisesc ca geaca de nailon a ta, cea galbena, ar trebui schimbata, fosnetul ei imi arde capul. Tigarile imi sunt pe terminate, iar gura mi-e amara, pasta de dinti s-a terminat, bomboane n-am s-o indulcesc. Uite, priveste-ma cum le rostesc pe toate printr-un icnet,mi-e greu, mi-e greu, si o repet, nu ti se pare?
Deseori ma iau cu porcarii, precum acum, pendulez ca limba ceasului din sufragerie, incep prin a iti spune cat de greu e si iata, continui in a-ti evidentia vesnica geaca. Culoare aia inspira multa gelozie, dar nu e numai asta. De-ar fi sa mai aveam douazeci de ani, am fi ales o viata mai putin vijelioasa. Ca tot veni vorba, de cand n-ai mai trecut pe-aici, pe la sotia ta in a sa casa?
Sa ne ridicam tarandu-ne papucii prin mzieria-ncaperii. Tu, docil ca de-obicei, in spatele nevestei disperate, pasesti usor si calculat, ca-n general. Eu, vioi tar praful aratandu-ti zona. Haide, priveste prin crapatura usii, ce vezi? Partiturile pianului sunt aruncate si mototolite-n cosul de gunoi, se sime do-re-mi-ul incaperii. O foaie creponata din jurnalul fiica-tii sta ca sa nu mai intre frigul. Nimic exagerat si relevant totusi din incapere. Bucataria, vesnicul ceaun unde prepar licori si doua farufurii, acolo, uite-n colt, nespalate. Baia, cu pieptanul caramiziu, si fire de par nearuncate, la oglinda. Iata, am ajuns aici, in incaperea invitatilor. Gesticulez de obicei cand o prezint, insa acum, timida fata de tine, nu pot decat sa dau din ochi. Tabloul, nu mai bun sa-mi cada-n cap cu greutatea sa, a mucegait peretii, nu-i lasa sa respire. Acum tu o sa ma crezi o ordinara, o mizerabila c-o casa neingrijita. Tind sa te contrazic in iti a spune ca n-am bani, pensia maica-mii e mica. Crezi ca n-as fi dorit sa iau si sa revaruiesc, sa cumpar draperie incaperii, sa schimb covorul ars de fierul de calcat ce tocmai ieri cazuse?
Cu sanatatea?Multi doctori spun ca sufar de autism, dar nu ii bag in seama, stiu ca sunt doar gelosi pe feericul meu stil.
De cand ai bagat divortul am simtit cum neuronii mei se misca. Si totusi, de ce m-ai vizitat, vrei sa o iei pe fiica-ta la tine? Atunci, pasi mici si eleganti pe covoras, ai grija la prag, si drum bun, nu uita sa uiti ca ai uitat de noi!
Schizofrenela nu-i o boala, e o stare de bine, asa am perceput-o de la primele pasaje rostite de medic vizavi de ea. Incerc sa zambesc neicnetat in fata ta, insa, sper sa nu te superi, dar ai ceva dintr-o jigodie. Pfuuu, nu stiu cum s-o inchei...printr-un la revedere, sa te dau afara, strangandu-ti mana prieteneste. Poate ca...
Inchise televizorul. Se ridica cu pasi agali spre dormitor. Aerul telenovelistic filmului ii crea o stare de nervozitate spasmodica. Casca indelung ajungand in dormitorul aerisit. Inchise lumina, becul se stinse, ea se prabusi in pat moarta.
Noapte buna...
Anyway, ideea e ca pe miraculosul topic am sa postez nsite one shots...incep cu cel mai recent..
De obicei scriu foarte putin, capitolele/one chestiile mereu le veti vedea cam scurticele, macar n' osa va plictisiti prea mult.
Fara alte introduceri de 2 lei si 70 de bani, look--->
Sprinten trecuram prin etapele vietii, nu ti se pare?
Tigara fumega pe buza scrumierei crapate, umplea atmosfera cu-n iz otravitor. Afara, pomi precum papusi decapitate stateau in pozitii incomode: cu crengile, cu mainile in sus crapate si cu-n miros de lemn. Moastele bisericii la care ne calugarisem asteapta un omagiu, o lunga rugaciune, nu ti se pare? Uite, si-acum, aceleasi haine preotesti cu un miros de naftalina. Prostii aud zilnic din gurile spurcate ale misionarilor, mi-e mila de satenii credinicosi, mai nou depeizati. Apropo, ar trebui sa iti marturisesc ca geaca de nailon a ta, cea galbena, ar trebui schimbata, fosnetul ei imi arde capul. Tigarile imi sunt pe terminate, iar gura mi-e amara, pasta de dinti s-a terminat, bomboane n-am s-o indulcesc. Uite, priveste-ma cum le rostesc pe toate printr-un icnet,mi-e greu, mi-e greu, si o repet, nu ti se pare?
Deseori ma iau cu porcarii, precum acum, pendulez ca limba ceasului din sufragerie, incep prin a iti spune cat de greu e si iata, continui in a-ti evidentia vesnica geaca. Culoare aia inspira multa gelozie, dar nu e numai asta. De-ar fi sa mai aveam douazeci de ani, am fi ales o viata mai putin vijelioasa. Ca tot veni vorba, de cand n-ai mai trecut pe-aici, pe la sotia ta in a sa casa?
Sa ne ridicam tarandu-ne papucii prin mzieria-ncaperii. Tu, docil ca de-obicei, in spatele nevestei disperate, pasesti usor si calculat, ca-n general. Eu, vioi tar praful aratandu-ti zona. Haide, priveste prin crapatura usii, ce vezi? Partiturile pianului sunt aruncate si mototolite-n cosul de gunoi, se sime do-re-mi-ul incaperii. O foaie creponata din jurnalul fiica-tii sta ca sa nu mai intre frigul. Nimic exagerat si relevant totusi din incapere. Bucataria, vesnicul ceaun unde prepar licori si doua farufurii, acolo, uite-n colt, nespalate. Baia, cu pieptanul caramiziu, si fire de par nearuncate, la oglinda. Iata, am ajuns aici, in incaperea invitatilor. Gesticulez de obicei cand o prezint, insa acum, timida fata de tine, nu pot decat sa dau din ochi. Tabloul, nu mai bun sa-mi cada-n cap cu greutatea sa, a mucegait peretii, nu-i lasa sa respire. Acum tu o sa ma crezi o ordinara, o mizerabila c-o casa neingrijita. Tind sa te contrazic in iti a spune ca n-am bani, pensia maica-mii e mica. Crezi ca n-as fi dorit sa iau si sa revaruiesc, sa cumpar draperie incaperii, sa schimb covorul ars de fierul de calcat ce tocmai ieri cazuse?
Cu sanatatea?Multi doctori spun ca sufar de autism, dar nu ii bag in seama, stiu ca sunt doar gelosi pe feericul meu stil.
De cand ai bagat divortul am simtit cum neuronii mei se misca. Si totusi, de ce m-ai vizitat, vrei sa o iei pe fiica-ta la tine? Atunci, pasi mici si eleganti pe covoras, ai grija la prag, si drum bun, nu uita sa uiti ca ai uitat de noi!
Schizofrenela nu-i o boala, e o stare de bine, asa am perceput-o de la primele pasaje rostite de medic vizavi de ea. Incerc sa zambesc neicnetat in fata ta, insa, sper sa nu te superi, dar ai ceva dintr-o jigodie. Pfuuu, nu stiu cum s-o inchei...printr-un la revedere, sa te dau afara, strangandu-ti mana prieteneste. Poate ca...
Inchise televizorul. Se ridica cu pasi agali spre dormitor. Aerul telenovelistic filmului ii crea o stare de nervozitate spasmodica. Casca indelung ajungand in dormitorul aerisit. Inchise lumina, becul se stinse, ea se prabusi in pat moarta.
Noapte buna...
