Povestea cartilor (R.O.D.)

~capitolul I~Suki-chan~

Ce inseamna dragostea? Ce inseamna familia? Ce inseamna un camin? Acestea erau intrebarile ce-i bantuiau mintea unei fetite cam de 12 ani, singura, fara parinti, fara un acoperis deasupra capului.
Toata viata ei a fost un esec; parintii ei au parasit-o cand avea doar 3 ani la un orfelinat, pe motiv ca nu era la fel ca orice copil, la 6 ani a evadat din acel Iad numit orfelinat (era batjocorita de catre ceilalti), iar acum era doar o simpla cersetoare pe strada. Numele ei era Suki. Cam ciudat numele pentru ca ea ura orice, nu iubea pe nimeni si nimeni n-o iubea pe ea.
Amintirile erau dureroase pentru ea. Cand dormea, intotdeauna o visa pe mama ei plangand, cu mainile insangerate. Tatal sau o batea mereu, asa ca s-a gandit ca orfelinatul era o alegere mult mai buna. Insa se inselase amarnic.
Tosuke... Numele acesta ii dadea cei mai reci fiori. "Demonul", asa ii spunea ea. Scopul vietii lui era sa-si bata joc de ea si sa o faca de ras in fata tuturor. Dar intr-o zi... totul a luat o intorsatura stranie...

~flashback~

Tosuke: Ce mai faci, ciudato? Iar faci papusi din hartie sa te joci cu ele? Oricum nici o fiinta vie nu s-ar juca cu tine.*rade batjocoritor*
Suki: ...*il ignora*
Tosuke: Ce-i? Ti-a mancat pisica limba? Hei!*ii da o palma peste cap* Cu tine vorbesc, ciudato!
Suki: *Asta a fost ultima picatura...*
Ridica o foaie de hartie FARA sa o atinga si o arunca spre Tosuke. Foaia il taie pe fata si ii lasa o urma adanca.
Tosuke*isi acopera rana cu mainile*: Ce faci, proasto?! Cand o sa afle doamna Ringo va fi vai d-
Dar nu apuca sa termine, pentru ca Suki formase deja un munte de hartie si a devastat toate cladirea. Toti copii, inclusiv doamna Ringo(administratora orfelinatului si o femeie de cea mai joasa speta), au iesit tipand, mai putin... Suki. Ea plecase din clipa in care incepuse totul.

~end flashback~

Si asa a ajuns Suki sa locuiasca pe strada. Asta, pana intr-o zi...
?: Pot sa stau si eu cu tine?
Suki se uita in sus mirata.
Suki: Hm, bine. Cum vrei...
Suki privea cum o fetita putin mai tanara ca ea, cu parul roz si scurt si chipul trist, se aseza incet langa ea. Dupa cateva clipe de tacere:
Suki: Deci... Si tu esti ca mine, nu?
?: Depinde la ce te referi. Daca te referi la faptul ca si eu sunt un copil al strazii, fara parinti si fara casa, atunci da, suntem la fel.
Suki: Inteleg... Cum te cheama?
?: ... Anita... King.
Suki: Pe mine Suki Tsukume. Incantata!*zambeste chinuit si-i intinde mana*
Anita*intinde mana incet*: Da... Si eu.*zambeste putin*
Cam asa a inceput totul...

offtopic: Acesta este primul meu fanfic si nu am scris decat 2 capitole, iar al treilea este pe hartie... Sincera sa fiu, nu stiu cand voi putea sa-l scriu si pe al treilea, dar... o sa dau tot ce am mai bun! Lectura placuta minna!

*rade batjocoritor*

Unde ai mai vazut tu ca se pune un anumit tip de informatie intre stelutele alea?xD
Eventual poti folosi parantezele, insa tot as avea de comentat..incearca sa folosesti naratiunea si descrierea.

FARA sa o atinga

Nu cred ca era necesar ca acel 'fara' sa fie scris intreg cu majuscule, puteai accentua altfel.

Toti copii- copiii

Si asa a ajuns Suki sa locuiasca pe strada.

Uhm nu..n'ai nimerit'o..nu suna prea bine >>

?: Pot sa stau si eu cu tine?

Idem...xD

In mare ai tipice greseli de incepatori, mai exact ar trebui sa inveti cu ce se mananca.
Ficul tau ar trebui finisat altfel, ti'as sugera sa pui mai mult accent pe momente.
Ma bucur sa vad un fic cu R.O.D, fiind unul dintre animeurile mele, sa zicem, preferate.
Iti urez succes si astept urmatorul capitol.

Cele doua fete au devenit cele mai bune prietene in scurt timp. Au invatat cum sa se adapteze la viata periculoasa de strada, insa... vremea rece si-a spus cuvantul. Era mult prea frig pentru cele doua, asa ca trebuiau sa-si gaseasca repede un adapost. Singurul loc pe care l-au gasit era o biblioteca veche, cu foarte multe carti prafuite si parca uitate de Dumnezeu.
Suki: Cred ca aici vom sta iarna asta, imouto.
Anita: Cred ca da, onee-chan.
Au intrat repede in biblioteca, pentru ca se facea din ce in ce mai frig. Dupa ce-au pasit inauntru, a inceput sa ninga, incet... incetisor... S-au asezat intr-un colt indepartat, tinandu-se in brate, sa nu le mai fie frig.
Fiind aproape inghetate, au adormit. Dupa mai multe ore de somn intrerupt de vise urate, Suki se trezeste.
Suki: "Ce real a parut totul... Hei, dar ce e cu caldura asta?"
Deschide ochii mai bine si priveste in fata. Un foc vesel ardea, fiind intretinut de Anita, care se incalzea. Suki a vrut sa se ridice si o multime de foi a cazut de pe corpul ei.
Suki(putin mirata): Anita-chan, cum au ajuns toate astea pe mine?
Anita o fixeaza cu privirea, apoi zambeste.
Anita: Eu le-am pus, ca sa te incalzesti. Am facut si un foc, sa nu mai simtim frigul intepator de afara.
Suki: O... Bine. Arigatou. "Dar de unde a facut rost de foile astea? Nu par a fi rupte din carti. Ce ciudat..."
S-a apropiat si ea de foc si a inceput sa simta mai bine caldura imbietoare. Focul fusese facut tot cu foi de hartie, nu cu carti... Parea o situatie destul de stranie, dar Suki n-a intrebat nimic. Era fericita ca amandoua erau tefere, si pe deasupra, acum aveau si un acoperis deasupra capului, plus un foc placut. Nici ca se putea mai bine!
Dupa ce s-au dezmortit, au inceput sa se joace. Se distrau bine. Insa noaptea a venit destul de repede si lor le era foame.
Anita: Suki-chan, stai aici, te rog. Ma duc sa gasesc ceva de mancare. Ma intorc imediat.
Suki: Bine, dar... Cum vei gasi la ora asta ceva de mancat? Nu avem nici un ban, iar afara e mult prea frig ca sa... mai cersim... (Priveste trista in jos, amintindu-si serile friguroase pe care si le petrecea sub cerul liber, rugand orice trecator sa-i dea un banut.)
Anita(zambeste): Nu-ti face griji! Am metodele mele.(deschide usa si pleaca)
In linistea mormantala ce s-a lasat, Suki priveste nedumerita usa pe care a iesit "surioara" ei
Suki: "Metodele ei? La ce se refera?..."
Focul aproape se stinsese. S-a uitat lung la el, apoi la foile cu care fusese acoperita. Se apleaca spre ele si ia una. O priveste, parca, fascinata, si o arunca in cenusa aprinsa. Acum flacarile ardeau iar frumos, emanand o caldura ca venita din Rai. Se aseaza din nou langa foc si isi intinde palmele sa se incalzeasca.
O clipa, a crezut ca are vedenii, insa nu era asa. Se uita concentrata in mijlocul flacarilor si iar a aparut. Imaginile se derulau cu viteza. S-a apropiat mai mult de flacarile arzatoare, privind in continuare concentrata. In imagini o vedea pe Anita. Pe fundal se vedea o mare de carti. Parea ca e o biblioteca. Dar nu era cea in care locuiau acum cele doua fete. Deodata, Anita priveste spre un raft. Ridica mana si ia o carte. II studiaza indelung coperta si o deschide. O pune pe jos. Isi ridica palma deasupra ei. Suki deschide gura de uimire. O foaie iese usor din carte si se duce incet in mana Anitei. Apoi isi ridica si palma stanga deasupra cartii. Acelasi lucru se intampla. Anita se uita la cele doua foi de hartie cu o indiferenta amestecata cu interes. Cel putin asa vedea Suki prin flacarile focului, care acum se stinsesera de tot, pentru ca Anita tocmai intrase, avand bratele pline cu pungi de mancare. Suki zambeste cu gura pana la urechi vazand minunatia.
Suki: Dar de unde ai toate astea?...
Anita(face cu ochiul, zambind si ea): Asta e un secret!
Rad amandoua fericite si apuca sa se ospateze.

Acum, iata doua-trei explicatii.
1. povestea asta am scris-o acum mai multi ani, adica pe la... 12-13 ani, ceea ce inseamna ca nu eram prea experimentata.
2. am vazut mai peste tot stelute * pentru actiuni si ganduri, si pe vremea aceea am inceput si eu sa le folosesc.
3. semnul de intrebare ?: inseamna ca persoana cu care se vorbeste nu cunoaste personajul care vorbeste
4. imi pare bine ca mi-ai spus toate astea, pentru ca imi place sa fiu laudata, dar si sa primesc sfaturi sau critici
5. capitolul 3 este deocamdata inca pe foaie, scris tot in acea perioada, deci tot cu greseli din acestea de incepator, dar promit ca viitorul capitol 4 va fi mai bun (cel putin asa sper )

Cele doua fete au devenit cele mai bune prietene in scurt timp.[Hm, merge el asa, desi nu e un inceput, iar exprimarea are ceva copilaresc] Au invatat cum sa se adapteze la viata periculoasa de strada, insa... vremea rece si-a spus cuvantul. Era mult prea frig pentru cele doua, asa ca trebuiau sa-si gaseasca repede un adapost. Singurul loc pe care l-au gasit era o biblioteca veche, cu foarte multe carti prafuite si parca uitate de Dumnezeu.
Suki: Cred ca aici vom sta iarna asta, imouto.
Anita: Cred ca da, onee-chan.
Au intrat repede in biblioteca, pentru ca se facea din ce in ce mai frig. Dupa ce-au pasit inauntru, a inceput sa ninga, incet... incetisor... S-au asezat intr-un colt indepartat, tinandu-se in brate, sa nu le mai fie frig.
Fiind aproape inghetate, au adormit. Dupa mai multe ore de somn intrerupt de vise urate, Suki se trezeste. [respecta timpul folosit]
Suki: "Ce real a parut totul... Hei, dar ce e cu caldura asta?"
Deschide ochii mai bine si priveste in fata. Un foc vesel [atentie la adejectivele folosite. Pretentiile mele nu corespund cu focul cel vesel] ardea, fiind intretinut de Anita, care se incalzea. Suki a vrut sa se ridice si o multime de foi a cazut de pe corpul ei. [exprimarea! O fraza ce nu a fost formulata bine]
Suki(putin mirata) [mai bine decat stelutele, insa ar fi fost si mai bine daca ai fi scris evitand parantezele..and idem, prefer linia de dialog]: Anita-chan, cum au ajuns toate astea pe mine?
Anita o fixeaza cu privirea, apoi zambeste.
Anita: Eu le-am pus, ca sa te incalzesti. Am facut si un foc, sa nu mai simtim frigul intepator de afara.
Suki: O... Bine. Arigatou. "Dar de unde a facut rost de foile astea? Nu par a fi rupte din carti. Ce ciudat..."
S-a apropiat si ea de foc si a inceput sa simta mai bine caldura imbietoare. Focul fusese facut tot cu foi de hartie, nu cu carti [un detaliu ce nu se preteaza, din cauza descrierei destul de inobservabile]... Parea o situatie destul de stranie, dar Suki n-a intrebat nimic. Era fericita ca amandoua erau tefere, si pe deasupra, acum aveau si un acoperis deasupra capului, plus un foc placut. Nici ca se putea mai bine!
Dupa ce s-au dezmortit, au inceput sa se joace. Se distrau bine. Insa noaptea a venit destul de repede si lor le era foame.
Anita: Suki-chan, stai aici, te rog. Ma duc sa gasesc ceva de mancare. Ma intorc imediat.
Suki: Bine, dar... Cum vei gasi la ora asta ceva de mancat? Nu avem nici un ban, iar afara e mult prea frig ca sa... mai cersim... (Priveste trista in jos, amintindu-si serile friguroase pe care si le petrecea sub cerul liber, rugand orice trecator sa-i dea un banut.)
Anita(zambeste): Nu-ti face griji! Am metodele mele.(deschide usa si pleaca)
In linistea mormantala ce s-a lasat, Suki priveste nedumerita usa pe care a iesit "surioara" [suna cum suna] ei.
Suki: "Metodele ei? La ce se refera?..."
Focul aproape se stinsese. S-a uitat lung la el, apoi la foile cu care fusese acoperita. Se apleaca spre ele si ia una. O priveste, parca, fascinata, si o arunca in cenusa aprinsa. Acum flacarile ardeau iar frumos [prea -frumos-], emanand o caldura ca venita din Rai. Se aseaza din nou langa foc si isi intinde palmele sa se incalzeasca.
O clipa, a crezut ca are vedenii, insa nu era asa. Se uita concentrata in mijlocul flacarilor si iar a aparut. Imaginile se derulau cu viteza. S-a apropiat mai mult de flacarile arzatoare, privind in continuare concentrata. In imagini o vedea pe Anita. Pe fundal se vedea o mare de carti. Parea ca e o biblioteca. Dar nu era cea in care locuiau acum cele doua fete. Deodata, Anita priveste spre un raft. Ridica mana si ia o carte. II studiaza indelung coperta si o deschide. O pune pe jos. Isi ridica palma deasupra ei. Suki deschide gura de uimire. O foaie iese usor din carte si se duce incet in mana Anitei. Apoi isi ridica si palma stanga deasupra cartii. Acelasi lucru se intampla. Anita se uita la cele doua foi de hartie cu o indiferenta amestecata cu interes.Cel putin asa vedea Suki prin flacarile focului , care acum se stinsesera de tot, pentru ca Anita tocmai intrase, avand bratele pline cu pungi de mancare. Suki zambeste cu gura pana la urechi vazand minunatia.
Suki: Dar de unde ai toate astea?...
Anita(face cu ochiul, zambind si ea): Asta e un secret!
Rad amandoua fericite si apuca sa se ospateze. [incheiere nula, replica nu prea buna]



________________________________________________
Ai avut mai mult parti in care le'ai prezentat traiul, lucru ce a fost bun as putea spune, insa te'as sfatui sa incerci in a tinti doi iepuri dintr'o lovitura, mai exact in a combina acele momente cu ganduri, sentimente ce vin dinspre cele doua.
Ai idei ce, nu pot sa le spun chiar originale, insa spre fericirea mea nu le'am mai intalnit intr'un fic si sunt dragutele.

2. am vazut mai peste tot stelute * pentru actiuni si ganduri, si pe vremea aceea am inceput si eu sa le folosesc.

Le'am inteles rostul, insa nu asta era tinta. Ti'am spus de aceste lucruri in ideea ca nu e prea estetic.

Ma bucur ca esti dornica de sfaturi, ceea ce ma face mai rea [glumesc =]] ].
Pai astept si capitolul trei, chiar daca in momentul screierii nu'mi cunosteai parerea. Sper ca n'ais a treci epste sfaturile mele ><

Arigatou, BlitzZMay ca esti un critic atat de bun! Ma bucur ca cineva chiar imi citeste fanficul si imi mai da si sfaturi! Dar asa cum am mai spus, acest fanfic a fost scris pe la 12-13 ani, adica la inceputul "carierei" mele de scriitoare :)). Si la fel este si capitolul 3, care inca nu este scris pe calculator. O sa incerc sa-l modific, in asa fel incat sa fie cat mai bun! Dar momentan, nu stiu cand voi avea timp sa-l scriu...
Si inca o data, mersi de sfaturi!